Exista viata dupa moarte?
Fie stiinta este corecta, fie exista un taram spiritual – ambele nu pot fi adevarate.
Crezi ca mintea, personalitatea sau eul tau sunt esente care exista independent de creier? Cand te gandesti la tine, te gandesti ca spirit sau suflet, suflet restrictionat temporar existent in creier, fiind o chestie nemuritoare care este doar adapostita in corpul fizic?
Majoritatea oamenilor gandesc asa, avand intuitii despre dualismul minte-corp/minte-creier, iar acestea sunt perfect normale si adaptabile psihologic.
Dualismul acesta, minte-creier, este de fapt un punct de vedere avand la baza ideea ca mintea si creierul provin din diferite tipuri de lucruri – lucruri fizice si lucruri ce tin de gandire/creier.
Dualismul presupune existenta in univers a ambelor tipuri, dar si ca stiinta pur si simplu nu a detectat inca aceste “ascunzisuri” ale mintii. Acest dualism este intuitiv pentru majoritatea oamenilor, intrucat se pliaza perfect cu latura subiectiva a acestora. Dar totul este complet contrazis de stiinta.
Stiinta versus intuitie
Stiinta este adesea contraintuitiva, iar unul dintre exemplele familiare este modul in care stiinta ne obliga oarecum sa acceptam ca Pamantul nu este plat si ca nu exista o directie absoluta de urcare sau coborare. La fel de contraintuitiv, stiinta ne invata ca spatiul si timpul nu sunt absolute, ci relative. Metoda stiintifica ocoleste meticulos aceste detalii si neutralizeaza intuitiile oamenilor. Unele persoane au incredere in studii controlate cu placebo si realizate independent, in timp ce altii sunt sceptici fata de terapiile “alternative” bazate pe dovezi anecdotice si comercializate fara dovezi solide.
Legatura minte-corp din punct de vedere stiintific
Desi stiinta este destul de avansata, aceasta abia acum incepe sa inteleaga modul in care ‘mintea’ sau ‘sinele’ se comporta, stiinta dovedind totusi fara echivoc ca mintea este produsul creierului si nimic altceva. Nu exista niciun aspect al mintii, personalitatii sau sinelui care sa nu fie complet sensibil la influente chimice sau boli fizice care perturba circuitul neuronal. Cu alte cuvinte, mintea este (numai) ceea ce produce creierul. Aceasta viziune se numeste monism (sau fizicism/materialism), spre deosebire de dualismul descris anterior.
Monismul sustine ca exista un singur tip de lucruri in univers – fizice: materia si energia sunt interschimbabile. Sustine ca mintea este o proprietate emergenta a materiei si energiei atunci cand materia este organizata in moduri complexe. Mai mult decat atat, materia atinge o imensa complexitate prin procese spontane de auto-organizare.
Desi exista cu siguranta o minoritate considerabila a oamenilor de stiinta care detin credinte spirituale, fiind inclinati la fel ca ceilalti oameni catre aceleasi intuitii umane, acestia muncesc din greu pentru a le depasi in mod constient. Aceste credinte pot coexista doar in maniere psihologic-compartimentale in raport cu principiile stiintei ce isi pun baza in activitatea profesionala. Ideile spirituale/supranaturale/paranormale sunt complet incompatibile cu stiinta. In viziunea stiintifica, nu exista loc pentru credinta in acest taram.
Credinciosii spirituali ii acuza adesea pe oamenii de stiinta ca au mintea inchisa sau dogmatica, deoarece resping dualismul minte-creier si spiritual.
Apar deseori schimbari de paradigma, dar rasturnarea fundamentelor stiintei este o alta chestiune. Dualismul contravine atat fundamentele cat si dovezile acumulate ale stiintei moderne.
Daca ideea unui taram spiritual si a unei minti care supravietuieste creierului se dovedeste a fi adevarata, iar materialismul fals, atunci nu se vor adauga stiintei perspective noi in modul in care teoriile revolutionare ale relativitatii, stiinta fiind contrazisa in totalitate.
Viata dupa moarte?
Ce se intampla cu mintea sau eul dupa moarte?
In momentul in care creierul isi pierde organizarea sincronizata, constiinta este pierduta. Daca aceasta descompunere a proceselor fizice este ireversibila, constiinta se sterge definitiv, iar organizarea unica a materiei care a constituit personalitatea, sinele sau esenta individului inceteaza sa existe. Ideea vietii dupa moarte are un sens complet, intrucat oamenii sunt dualisti instinctivi.
Moarte nu a fost niciodata populara. Mai ales cand e vorba de incetarea finala si completa a fiintei. Oamenii sunt profund egocentrici si este firesc sa incadram lumea in termeni autoreferentiali.
Nu putem concepe cu usurinta exista unei lumi in care noi nu am exista si ne straduim sa intelegem inexistenta noastra absoluta. Chiar si cei care considera moartea o forma de incetare completa a existentei, tind sa isi imagineze cum e moartea, de fapt.
Nu e de mirare ca aceasta credinta in viata dupa moarte este o idee irezistibil de atragatoare, care a aparut in istorie sub diverse forme. Majoritatea religiilor impartasesc credinte comune despre un fel de esenta vesnica care supravietuieste degradarii corpului uman, acesta fiind privit ca un simplu vas sau ‘gazda’ pentru suflet. Anxietatea cu privire la moarte, negarea mortii si diverse forme de credinta intr-o viata eterna sau spirite care guverneaza aceste taramuri au definit practic fiecare religie din preistoria si istoria umana.
Carpe diem / Traieste clipa
Ai doar o viata. Fa-o sa conteze! Viata este scurta, timpul se scurge cu repeziciune.
Vrei sa stii cum e dupa moarte cu adevarat? Ei bine, cum era pana sa te nasti?
1 Comentariu la “Exista viata dupa moarte?”
Daca e asa cum zici,atunci traim absolut degeaba.Fiecare individ, indiferent de actiunile lui.Si absolut totul este intamplator.Orice ar face oricine n are nici un sens.Nimic nu duce nicaieri.
Toate sentimentele ce le simtim sunt doar niste reactii chimice ieftine.Viata e prea ieftina, daca e asa cum zici.Daca l omor acum pe unu ar trebui sa n am nici un regret ca l am omorat, e doar o reactie chimica “regretul”.